Nu am agăţat vâscul deasupra uşii, l-am atârnat deasupra piscinei.
Nu am dat dansat pe ring, am simţit ritmul în jacuzi.
Nu am stat pe Facebook. Ne-am dăruit reciproc zâmbete, nu like-uri.
[soundcloud url=”https://api.soundcloud.com/tracks/4882800″ params=”color=ff5500&auto_play=false&hide_related=false&show_comments=true&show_user=true&show_reposts=false” width=”100%” height=”166″ iframe=”true” /]
Am fost doar noi cu prietenii, toţi în două ipostaze.
Miezul nopţii ne-a surprins în Roma Antică iar dimineaţa în Hawaii, însă principala destinaţie a rămas piscina.
Înota sub luminile ambientale din apă iar eu speram că în 2016,
O priveam cum dansează în jacuzzi şi îmi doream ca
După două sărituri şi clinchetele paharelor de şampanie, am renunţat la noţiunea timpului şi fără să ne uităm câte minute au trecut de la miezul nopţii, ne-am refugiat sub vâscul aburit deja de atâtea urări pozitive.
Am înotat mult printre planurile pe care ni le-am făcut pentru cele 365 de zile care urmează şi am simţit vibe-ul pozitiv al acestui nou început, la 7 dimineaţa, când după prima petrecere din acest an, am înlocuit căscatul molipsitor cu zâmbete, care aveau acelaşi efect: îi molipseau pe toţi cei prezenţi cu o stare bună.
Uitându-mă la fericirea care se citea pe feţele tuturor, l-am luat de mână şi am sărit în piscină ştiind în sinea mea că 
DE ACUM NE GĂSIŢI ŞI PE FACEBOOK:
facebook.com/christianrenatablog
Share this post: