Am auzit şiroitul apei din baie şi pe ascuns am băgat tortul în frigider.
El sub duş, eu în şosete pe gresia din bucătărie. Şi brusc gândurile au fugit spre el, Christian din viitor, sufletul de acum contopit cu trecerea unui deceniu.
Am clipit şi m-am speriat. Viaţa e atât de imprevizibilă încât până şi ziua de mâine e un mister. Nu ştiu din ce colţ al lumii vom vedea răsăritul peste 10 ani, habar nu am dacă voi continua să-mi beau cafeaua cu la fel de mult zahăr sau dacă tu vei fi la fel de meticulos cu freza.
Brusc mi-ai trezit gândurile cu un strigăt înnăbuşit din baie, oarecum îngrijorat đe atmosfera prea liniştită din încăpere.
Nu am spart nimic, nu am dat foc feţei de masă aşa cum bănuiai, pentru că tortul va sosi abia după miezul nopţii, până atunci însă voi continua să fiu prima care-ţi transmite un mesaj, ţie, Christian de pe zece ani.
Imi aduci te rog foehn-ul! se aude din baie. Chemarea lui m-a readus din călătoria din viitor în prezent. Fug să îi duc uscătorul de păr şi mă pregătesc să aprind lumânările de pe tortul de ciocolată. Habar nu are că am scris această postare, dar îi voi oferi prilejul să afle cum arată pentru mine Christian, sufletul care mă ţine acum de mână, peste exact un deceniu.
La mulţi ani până la eternitate, baby!You rock my world!
Share this post: