Escapadele nu sunt făcute pentru restricţii. De fiecare dată când evadăm din cotidian şi dăm un check in într-un oraş nou, suntem pregătiţi să explorăm tot ce se poate.
Cât despre provocarea de a descoperi gusturi noi în farfurie…e preferata noastră. Aşa se face că niciodată nu spunem „pas” când vine vorba să luăm masa într-un restaurant cochet.
De multe ori ne lăsam pradă instinctului şi intrăm în primul local de pe dreapta/stânga sau alegem restaurantul în funcţie de atmosfera care răzbate geamul.
Cert e că în escapade (şi nu numai) iubim să ne bucurăm de gastronomie. Bucătăria italiană întâlnită, degustată şi divinizată în citybreak-ul de săptămâna trecută a fost un adevărat răsfăţ pentru papilele noastre gustative.
Evident că indiferent în ce colţ al lumii ne-am afla, cafeaua rămâne vitală. În Italia însă, am ales mereu localurile unde am avut prilejul să ne bem cafeaua lângă un geam. Ne-am relaxat urmărind ritmul de viaţă al localnicilor în timp ce ne dezmeticeam, după orele de somn. În escapade alegem întotdeauna mai puţine ore de somn, în favoarea perioadelor îndelungate în care luăm pulsul oraşului. Chiar dacă trezirile la ore matinale nu sunt tocmai uşoare pentru jumătatea feminină din cuplu, cafeaua savurată în tihnă, punând la cale o nouă zi a meritat fiecare căscat. Atunci când le zâmbiţi necunoscuţilor fără nici un motiv, ştiţi că sunteţi fericiţi.
Evident că nu am avut nevoie de meniu pentru a şti cu exactitate ce vrem să comandăm. Nu am fi putut să concepem escapada în Italia fără a ne bucura de o pizza făcută la ea acasă. În cele din urmă nu a fost doar una, au fost mai multe, demenţial de bune. Dacă vreţi să trimiteţi cândva o pizza “Prosciutto e Fungi”, unui cuplu de îndrăgostiţi, scrieţi-ne doar un mail ca să vă dăm adresa. We are pizza lovers for ever!
Într-un an, un italian mănâncă în jur de 26 de kilograme de paste. Şi nu ne mirăm…
“O porţie de lasagna şi o porţie de spaghete cu sepie!”. După o servire promptă, am încetat să vorbim. Ne invitam reciproc din priviri, să gustăm unul de la celălalt. În cele din urmă, reţeta degustării s-a echivalat cu două înghiţituri de lasagna, două de paste negre şi tot aşa până când farfuriile au rămas goale.
Şi brusc…în cazul nostru, negrul se poartă şi în farfurie.
Oriunde am merge, iubim să combinăm gusturi în farfurie. Și pentru că în cuplu să împarți înseamnă să te bucuri și să mănânci constant și din farfuria celuilalt, recunoaștem că iubim să ne share-uim bucatele alese din meniu. El a pus ochii pe ciupercile din farfuria mea, în timp ce eu am cochetat cu fructele de mare alese de el.
Citeam undeva că tiramisu înseamnă „agaţă-mă” sau „fă-mă fericită”. Şi chiar are această putere, mai ales dacă porţia îţi este servită de omul pe care-l iubeşti.
Uitând de ora târzie, savuram un cappuccino aromat. Îmi lăsam privirea să se piardă pe străduţele pe care le vedeam de la geam. M-a asigurat că revine imediat şi s-a întors cu o porţie de tiramisu. Sunt acele momente, care plin simplitatea lor îţi rămân aproape de suflet. Da, a reuşit să mă facă cea mai fericită din lume. Porţia de tiramisu nu a mai apucat să prindă blitz-ul aparatului foto, dar sufletele noastre au apucat să fie fericite pe deplin. Şi asta e tot ceea ce contează.
Acum, când tragem linie, salivăm şi uitându-ne la poze, ne este frică să ne urcăm pe cântar.
Share this post: