Dacă dimineţile de luni, ar veni la fel de frumos împachetate precum cărţile semnate de Victor Miron, despărţirile de weekend ar fi mult mai uşoare.
Minunile se împărtăşesc devreme. Ne-a trezit o bătaie timidă în uşă şi un gând însorit venit tocmai din Cluj.
Prima oară, uitându-ne la cărţi, am avut senzaţia că ne privim în oglindă şi ulterior, bucuria a pus stăpânire pe noi. Când esti fericit, te trezeşti automat, fără cafea, şi te bucuri pur şi simplu de viaţă.
…mi-a spus entuziasmat în timp ce etala cărţile primite pe patul încă plin de urmele viselor noastre.
Pentru următoarele minute, am tăcut şi am admis că această “Carte de citit în doi” a fost precum o piesă de puzzle care a ajuns să ne completeze perfect stilul de viaţă.
Am zâmbit în momentul în care am realizat că vocile noastre ar putea deveni chiar glasurile celor două personaje ascunse printre pagini şi surprinzător, cele două voci ar avea foarte multă dreptate în ceea ce ne priveşte.
Dacă îl vei asocia pe Christian cu vocea masculină din paginile cărţii, trebuie să mai ştii despre el, că nu îi place deloc când tac, chiar dacă o fac rar pentru că, aşa cum o să mă recunoşti din fragmente, vorbesc mult. Dacă iau o pauză verbală de câteva minute, îmi asociază tăcerea cu o supărare sau o nelinişte şi atunci mă invadează cu întrebări.
Dacă o vei asocia pe Renata cu vocea feminină din paginile cărţii, trebuie să mai ştii despre ea că în fiecare doimineaţă se trezeşte prima şi până reuşeşte să pregătească cafelele, mă trezeşte de cel puţin două ori. Nu ai cum să o cerţi când îţi întinde ceaşca de cafea şi energică îţi spune:
Dacă îl vei asocia pe Christian cu vocea masculină din paginile cărţii, trebuie să mai ştii despre el,că se plânge mereu că nu îl ţin suficient de strâns de mână. Abia după ce am citit cartea am înţeles că palma lui o visează pe a mea, zilnic, mult mai fermă atunci când vine vorba de legănatul mâinilor noastre, împreună.
Dacă o vei asocia pe Renata cu vocea feminină din paginile cărţii, mai trebuie să ştii despre ea că poate spune poveşti lungi despre orice, chiar şi despre sacoşa uitată în lift. Abia după ce am citit cartea am înţeles că trebuie să îi scriu tot mai multe amintiri în minte, pentru a povesti în continuare mult şi frumos, aşa cum o face acum.
Dacă îl vei asocia pe Christian cu vocea masculină din paginile cărţii, trebuie să mai ştii despre el că în vacanţe iubeşte apusurile liniştite şi mereu îmi ghidează privirea spre punctul pe care-l urmăreşte, pentru că să fim doar noi doi e minunat, mai ales atunci când privim din aceeaşi perspectivă chiar şi un apus de soare.
Adevărul rămâne valid acum şi peste ani, motiv pentru care dacă ne va provoca cineva să purtăm din nou discuţia cuprinsă în cele 68 de pagini ale cărţii după o perioadă îndelungată, cu certitudine conversaţia nu s-ar baza pe minciuni.
Pe cearceaful roşu, în această dimineaţă, am numărat 10 Cărţi de citit în doi, am trimis sute de mulţumiri spre Victor Miron pentru că ne-a făcut această bucurie şi de îndată ce am luat din nou cartea în mână pentru a o reciti, am atins un vis şi în acelaşi timp, am tăiat de pe bucket list încă o dorinţă.
Multumim, Victor Miron pentru că ne-ai oferit oportunitatea să ne convingem că visele pot deveni realitate, uneori chiar mai repede decât ne-am fi imaginat!
Sursa foto: facebook.com
Share this post: